Cât de KON4ENNYIE sunt ruşii... americanii şi europenii
DAR… uite ca deunăzi am vizionat un film documentar rusesc, ce nu m-a lăsat indiferent, un film montat (în sensul direct şi figurat al cuvântului) după scenariul celebrei (celei mai preferate a mea) piese artistice “Godfather” (“Крестный отец”), un film despre “ultimul dictator al Europei” (aşa cum îl numea presa “democratică” occidentala) din Belarus – Alexander Lukashenko. Acest film, ce se numeşte in rusa “Крестный батька”, unde “батька” o fi însemnând ceva de genul al nostru “tătuka, boss, shefu, nacialinik”, poate fi vizionat aici: partea 1, 2, 3. Lucrarea e prezentată de un post TV rusesc, ce se dă drept democratic şi independent, pe nume “НТВ”, unde cu lux şi amănunt sunt prezentate toate crimele odioase, omorurile la comandă politică, dispariţii de oameni, scheme frauduloase economice internaţionale şi alte atrocităţi săvârşite de tiranul belarus.
După vizionare mi-au dat in gând următoarele idei (deja nuştiu pentru a câta oară)… Cât de KON4ENNYIE (terminaţi, degradaţi moral) sunt ruşii (şi aici atenţie!!! când ma refer la acest toponim/etnonim - ma refer la CONDUCEREA acelei entităţi şi SLUGOII lor de toate rangurile, începând cu cinovnicii din administraţii şi terminând cu preSSa “echidistanta” şi “imparţiala”, de genul “НТВ”-ului rusesc, şi nicidecum la poporul simplu) şi tot aici … cat de KON4ENNYIE sunt şi europenii şi americanii de rând cu rusii laolaltă.
Vă sfătui tuturor să priviţi acest film şi să vedeţi ce de cinici (in limbajul corectitudinii politice ei se numesc “pragmatici din punct de vedere geo-strategic”) sunt cei sus- menţionaţi. Ruşii au stat alături de Lukashenko in ultimii 15-17 ani, l-au ajutat să se ridice de la un simplu populist şi demagog la preşedinte de tara, care a sufocat orice veleităţi democratice începute de Stanislav Shushkevich, iar apoi a recurs la lichidarea fizică a oponenţilor sai (politici, economici şi … criminali). Ei, in tot acest timp, dându-i cu o mână sfaturi utile şi armament pentru anihilarea concurenţei din orice domeniu nu o fi ea, cu cealaltă mână strângeau materiale compromiţătoare la adresa lui. Ei astăzi o fac pe democraţii şi ne prezintă materiale “senzaţionale” - toate crimele săvârşite in acest răstimp.
Eu îmi pun întrebarea – “Dragilor” şi “stimaţilor” democraţi impreialişti, unde aţi fost până acum? Unde aţi fost aceşti 10-15 ani când lumea dispărea de pe străzi şi murea subit prin spitale sau pe sub garduri in Minsk (sau acelaşi Tiraspol)? Răspunsul dat de ei este simplu – “noi am tăcut şi am strâns kompromat [materiale compromiţătoare]”, fiindcă ruşii (conducerea şi slugoii) sunt oameni fără scrupule, care oricând vor susţine un tiran şi vor sacrifica zeci, sute sau mii de vieţi omeneşti pentru un careva avantaj geopolitic la propriile graniţe, pentru propriul bine.
Acelaşi lucru, din păcate, se refera şi la europeni şi americani. Pe aceştia dacă şi ii preocupă soarta oamenilor simpli, apoi numai pe cea a propriilor cetăţeni (acelor din statele imperialiste ale UE sau SUA – civilizaţia, nah..!), şi nici într-un caz soarta simplilor muritori de rând, precum noi moldovenii (mă refer la apartenenţa statală , ci nu etnică) sau ei belaruşii, ucrainenii ş.a.m.d.
Ruşii întotdeauna vor da cu o mână şi vor lua cu două de la acei ce li se închina pe când deţin puterea în ţările vecine şi întotdeauna vor susţine o careva forţă de la guvernare, stimulând-o la diferite nelegiuiri şi şantajând-o simultan. Iar când va fi momentul necesar va oferi turmei (gloatei) multe dar proaste cotlete pe tavă. Atunci când gogoaşele nu vor mai merge ele vor fi retrase frumos înapoi, cerând-uni-se scuze şi oferind-uni-se ceva in loc la desert - aici ar fi cazul să ne aducem aminte de o serie de filme compromiţătoare la adresa liderului transnistrean Igor Smirnov, realizate de postul TV al lui Putin (Телеканал "РОССИЯ"-РТР) in perioada 2002-2003 – perioada agoniei romanului de dragoste dintre Putin şi Voronin, atunci când chiar Smirnov a picat in dizgraţie, ca mai apoi să fie reabilitat în fata telespectatorului rus, iar Voronin călcat in picioare in favoarea mult mai simpaticilor Urecheanu şi Braghiş.
Şi mai accentuez odată despre europeni şi americani. Atunci când rusii s-au cam săturat să investească bani aiurea în Belarus (fiindcă ultimii prea mult ezitau la recunoaşterea internaţională a Abhaziei şi Osetiei, plata pentru gaz şi petrol, uniunea interstatală Rusia-Belarus şi altele) s-au apucat serios de capul lui Lukashenko şi au început să îl îngroape prin toate mijloace posibile. Dar in apărarea bravului “tătuk” s-au avântat UE şi SUA, care îi susţin în continuare crimele, investind mulţi-mulţi euro şi dolari in Minsk, însa deja cu un scop "măreţ" – lupta împotriva RuSSiei! Dacă vă uitaţi la film vedeţi cum in diferite perioade unii călăi ai tiranului de la Minsk, picând în dizgraţie, au găsit refugiu sau in Europa sau la Washington. Halal de asa democraţii euro-atlantice..!
Noi, însa, trebuie să învăţam un lucru – supravieţuirea unui stat mic, ca Rep. Moldova sau Belarus sau Ucraina sau republicile din Caucaz se bazează pe jocul intre contradicţiile statelor mari, dar şi pe efortul intern. Ce e efortul intern – e aportul fiecăruia de zi cu zi la consolidarea societăţii autohtone – unul prin o afacere de succes, altul fiind un bun profesionist în domeniu (fie la construit tractoare, fie în domeniul IT, fie în aceeaşi jurnalistica, etc). O singură remarcă - numai nu prin implicarea nechibzuita în politică, unde îl susţinem fierbinte pe cineva, fie el de culoare verde, roşie sau albastră cu trei trandafiri, îl susţinem cu inima, ci nu cu capul, pentru a-l face mâine-poimâine un Lukashenko al Moldovei crescut şi alimentat de struţo-cămila ruso-euro-americană. Şi să fim atenţi la diferiţi "fraţi" fie ei de la răsărit sau fie de la apus.
P.S. WTF, Moldova!??? Ce nu îţi mai ajunge şi ţie!? Cotlete, decrete, confete sau gaz şi chiuvete (chiuveta - asta e santehnikă ieftină şi bună din Belarus)!??? Toată această (geo)politică nu e decât doar Business, nothing personal!
P.P.S. Unii vizitatori mi-au reproşat că am greşeli gramaticale şi ortografice în post-uri – ei şi dă-le naibii, că principalul e gândul, ci nu forma, mai ţinând cont ca am în cap 1-2 litri de C2H5OH (de altfel nu eram să fiu sincer şi să scriu acest bred – totuşi sunt simplu proletar, nu gazetar sau intelectual ;) )
