Referendum: Votez CONTRA! Contra Ţarului şi a poporului!
Moto 1: "Fiecare popor îşi merită conducerea pe care o are", Joseph de Maistre
Moto 2: "Fiecare popor îşi are conducătorii care pe el îl au" (“Каждый народ имеет то правительство, которое его имеет”), folclor
Moto 2: "Fiecare popor îşi are conducătorii care pe el îl au" (“Каждый народ имеет то правительство, которое его имеет”), folclor
În primul rând vreau să clarific din start că aici prin popor subînţeleg majoritatea lui, nu poporul în general sau pe fiecare în special. Majoritatea - mulţimea sau masa, acea pe care eu nu mă sfiiesc să o numesc gloată, turmă naivă, credulă şi pe-alocuri proastă (de bună conştiinţă sau prostiţi de democraţi şi comunişti în ultimii 20 de ani şi de bolşevici din 1940 încoace), acea majoritate despre care Gustave le Bon scria “Mulţimile psihologice sunt credule, sunt capabile să accepte afirmaţiile cele mai neverosimile; de aceea, ele pot fi manipulate acţionându-se asupra imaginaţiei lor. Ca urmare a credulităţii lor, mulţimile sunt uşor excitabile şi nu pot fi convinse prin argumente”. Poporul nostru este iscusit în artă, în meşteşugării, în tehnologii moderne, în vinificaţie şi viticultură, în construcţii, etc. numai nu prea, cu părere de rău, în ale politicului… Însă acest popor nu va pierde nici o ocazie să îşi spună şi el cuvântul greu şi atunci când trebuie şi atunci când nu trebuie, şi atunci când cunoaşte despre ce e vorba şi atunci când doar crede că ştie ce face. Nu e excepţie nici când merge vorba despre alegerea formei de guvernare a statului: republică prezidenţială sau parlamentară, măcar că mult-stimatul popor nu ştie cam nici cât negru sub unghie ce e una şi ce e cealaltă.
Poporul, desigur că va vota pentru opţiunea prezidenţială, fiindcă aşa suntem noi, mai mult asiaţi sau ce doriţi numai nu europeni. Noi (poporul) vrem un tătuc ce să ne poarte grijă, să fie frumos (să-l punem icoană la perete), să ne dicteze cine suntem, cu cine vom prieteni, ce vom mânca, ce trebuie să facem, cu ce să ne ocupăm, etc… Noi vrem un Ţar, un bun orator, fie că a învăţat pe la Sorbona (adică “s-a frezat pe la Paris” vorba lui Eminescu) fie că vorbeşte bădărăneşte aşa ca noi, ca majoritatea, noi vrem un brigadir puternic care “va da la bot la toată ţara dacă trebuie”. Noi nu vrem un organ competent care să exercite actul guvernării prin control parlamentar şi responsabilitate colectivă a partidelor aflate la guvernare. Pe noi, poporul, nu ne interesează argumente, pe noi ne interesează să fim puternici prin ceea că vom vota un “preşedinte puternic” (“Asta EU! EU! Eu l-am votat!!!” o să se laude poporul pe la colţuri, crâşme, baruri, pieţe, stroikă şi etc…). Aşa că, soarta referendumului şi a ţării e, ca şi cum, deja stabilită.
Eu o să votez la referendum CONTRA. Contra unui “preşedinte puternic”, contra ţarului, contra unui nou Snegur care a fost “preşedinte puternic” slab şi a cedat mai toate cuceririle renaşterii naţionale din 1988-92, care a semnat pactul de aderare a Moldovei la CSI şi care tremura la orice adiere de vânt dinspre Moscova. Votez CONTRA unui nou Lucinschi care a închinat ruşilor tot ce nu a reuşit Snegur, care a împărţit statul businessmenilor săi apropiaţi şi nu în ultimul rând fecioraşului său. Votez CONTRA unui nou Voronin ce a depus tot efortul să îi întreacă la contraproductivitate pe primii doi şi să aducă ţara la sapă de lemn. Şi toate astea s-au făcut cu mandatul măriei sale poporul! Aaaa... Voronin nu a fost ales direct de către popor? Ei şi mare treabă – a fost ales de popor indirect, că dacă era sufragiu direct tot pe el făcea preşedinte poporul, şi în 2001 şi în 2005, ridicaţi sondajele şi datele CEC-ului de-atunci.
Votez CONTRA monarhiei unui preşedinte, votez CONTRA iminentului palmares al Moldovei de a se înscrie în rândul bravelor republici prezidenţiale precum Belarus, Venezuela, Argentina, Bolivia şi alte ţări din America de Sud si aproape toate ţările din Africa. Votez CONTRA unui om care să personifice întreaga naţiune şi teritoriul ţării (articolul 77 din Constituţie) şi care să decidă după bunul plac trimiterea trupelor in Irak sau Afganistan contrar voinţei aceleiaşi majorităţi, însă exprimată cu întârziere, aşa că nu speculaţi cu exemplul SUA – halal de democraţie ca la ei. Nici în Franţa treburile nu stau deloc mai bine, cu necontenite greve sindicale, proteste studenţeşti din cauza acţiunilor unuia Sarkozy, desemnat de popor preşedinte, acţiuni ce sunt diametral opuse promisiunilor electorale.
Votez CONTRA din motivele sus-numite, rezultă că VOTEZ CONTRA POPORULUI – aşa să fie! Şi aici mă distanţez de acest popor care în proporţie de peste 40 la sută vrea înapoi în URSS, şi încă vre-o 20 la sută se vor mai găsi să voteze asta în cazul unui alt plebiscit pe tema dată. Votez CONTRA poporului care a sărit în capul inamicului public Brega, fiindcă acela a atins icoana sfântă a primarului general de la sobele multora! Pe popor nu îl interesează dacă îşi exercită competent acel primar general funcţiile sau cu ce se ocupă el în timpul serviciului, pe popor îl interesează că primarul acela e tânăr şi frumos, e patriot, e “de-al nostru”.
Păi cum, naiba, să încredinţez eu acestui popor soarta de a decide forma de guvernare a statului!? Eu nu pot, însă o gaşcă de prezidenţiabili puternici … în populism şi demagogie o pot face, aşa că, DRAG POPOR, votez CONTRA, CONTRA POPORULUI!
Votez CONTRA nu pentru că sunt un adept latent sau deschis al parlamentarismului. Are şi acesta neajunsurile lui, însă e mai bun ca prezidenţialismul la general, şi pentru Moldova în special. Într-un parlament puternic se vor găsi permanent câte un Colesnic sau Pavlicenco sau Susarenco sau Belcencova care se vor dezice de acele partide ce o iau razna, în parlament e mai probabil instituirea unui control reciproc, sănătos şi productiv al fracţiunilor guvernante şi de opoziţie. Într-un stat parlamentar unele iniţiative prea extravagante ale unui premier Filat pot fi mai uşor controlate şi ajustate de un parlament, decât constatarea tacită a scăpărilor unui “preşedinte puternic” gen Filat, Lupu sau Voronin lipsite de orice control. Până acum noi nu am avut un regim parlamentar de guvernare, fiindcă, de-facto, am avut acelaşi prezidenţialism, doar cu label de “parlamentarism”. PCRM (+PPCD) au compromis sistemul parlamentar de guvernare, dar în pofida acestui fapt, optez totuşi pentru parlamentarism aşa ca în Germania, Italia, Spania, Estonia şi alte ţări din Europa, de-a acolo unde poporul nostru are iluzia că tinde!
În fine eu VOTEZ CONTRA, poporul VOTEAZĂ PENTRU – ce va vota majoritatea aceea şi vom avea, asta e legea democraţiei – dictatura poporului, dictatura majorităţii.
P.S. Bine ai revenit şi felicitări tovarăşe Lucinschi, ce nu ai reuşit tu în 2000 vor reuşi urmaşii tăi în 2010!